Oricine face greseli. Este uman. Dar spre deosebire de arhitectul care a proiectat Turnul din Pisa, majoritatea dintre noi nu face greseli care sa cantareasca 14,500 de tone. Timpul insa este un judecator schimbator si din a acuza neatentia arhitectului, italienii au ajuns sa adore aceasta anomalie arhitecturala, imbratisand-o ca un motiv de mandrie locala. Probabil cantareste foarte mult faptul ca turnul ajuta la sporirea numarului de turisti, curiosi sa vada celebra constructie, gresit proiectata. Odata ajuns in Pisa nu ai cum pleca fara macar un mic souvenir cu turnul in miniatura, pe care il poti cumpara din orice magazin din oras.
Istoria "de sub" turn este una tragi-comica. Pentru a arata lumii cat de important devenise orasul, locuitorii Pisei au hotarat sa construiasca un complex arhitectonic pe care l-au denumit Campul Miracolelor. Din el facea parte si acest turn, ridicat pentru a servi drept clopotnita. Constructia a inceput in anul 1173 si abia dupa 5 ani turnul a inceput sa se incline, dupa ce etajul trei a fost terminat. Motivul? Turnul clopotnita a fost ridicat pe sol argilos, acesta neputand sustine intreaga cladire. Pentru a impiedica daramarea definitiva a constructiei, aceasta a fost suspendata timp de aproape 100 de ani.
Arhitectii credeau ca astfel solul se va aseza si asta va stabiliza procesul de inclinatie al turnului. In tot acest timp orasul si-a focalizat energia in conflictele pe care le avea la vremea aceea cu orasul vecin, Genoa.
Au trecut si cei 100 de ani, iar istoria turnului inclinat a facut inca un pas inainte. Arhitectul Giovanni di Simone a mai adaugat inca patru etaje. Acestea au fost proiectate in ideea de a echilibra inclinarea, zidurile partii mai scufundate in pamant fiind construite mai inalte. Inceacarea a fost insa una nereusita. In 1372 este pusa in cele din urma si camera clopotului, ridicata in varf. Intrucat turnul isi continua sfidator procesul de inclinare, finisarea lui a fost inca odata amanata.
In 1838 arhitectul Alessandro Della Gherardesca a decis ca este o idee foarte buna sa sape in jurul turnului o poteca pentru plimbare, astfel incat vizitatorii sa poata vedea indeaproape modelele incrustate pe zidurile turnului, prelucrate in frumosul stil romanesc. Cum era usor de prevazut, acest lucru a contribuit si mai mult la inclinarea turnului.
Insa lista celor care s-au incapatanat sa aduca turnul pe drumul cel bun, cel vertical, nu s-a terminat. Benito Mussolini a fost urmatorul care si-a incercat norocul. Acesta a ordonat ca baza de constructie sa fie umpluta cu beton, cu gandul ca acesta sigur va intari solul si va stabiliza procesul de declin. Insa betonul s-a aratat neputincios, scufundandu-se in solul argilos. Turnul si-a continuat declinul.
In timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial, turnului i se harazise un destin tragic. Armata americana invadase orasul si ordonase ca toate trunurile sa fie distruse pentru a a-si feri soldatii de atacurile tintasilor de elita. O retragere de ultim minut a salvat turnul de la distrugere.
De atunci si pana astazi, turnul a facut inconjurul lumii fiind nelipsit din fotografiile turistilor.Din 2001 a fost redeschis spre vizitare. Escaladarea pana in varful turnului este una din activitatile preferate in Pisa. Dupa ce escaladezi cele 297 de trepte, odata ajuns in varf privelistea panoramica este minunata.
