|
O experien?? tr?it? nu va putea fi comparat? niciodat? cu întâmpl?rile povestite de al?ii, oricât de mare ar fi talentul lor.
Cu greu am reu?it s? adorm, într-o vinere târzie, trecut? de miezul nop?ii. Gândurile se îngr?m?deau în încercarea de a schi?a cât mai sumar ceea ce avea s? se întâmple. Ceasul de?tept?tor, de aceast? dat?, a fost învins. Eram deja treaz ?i preg?tit pentru c?l?torie. ?i nu una oarecare, deoarece la întoarcere sim?urile mele erau mai ascu?ite decât oricând, iar sufletul cânta acorduri de relaxare deplin?.
Ceasul g?rii ar?ta ora 6 ?i 20. Trenul s-a pus în mi?care. Parc? ?i el cu ro?ile lui palide de atâta mers, încerca s?-mi spun? prin ner?bdarea din viteza lui c?, indiferent de tipul de stres cotidian natura este singurul remediu posibil, dincolo de medicamente ?i muzic? clasic?.
Am ajuns la Vatra Dornei, ora? cunoscut pentru importan?a sa ca sta?iune balneoclimateric?. Situat la confluen?a Dornei cu Bistri?a Aurie ?i respectiv a Bistri?ei cu Neagra ?arului, Vatra Dornei are o pozi?ie privilegiat? în cadrul ??rii Dornelor, reprezentând principalul punct de pornire spre Suhard, mai ales pentru cei care doresc s? parcurg? traseul de creast?. La gar? m-a a?teptat un vechi prieten din copil?rie, care v?zându-m?, în loc s? se bucure s-a întristat. Trecerea brusc? de la aerul poluat la aerul strecurat parc? de m?re?ia ?i verdea?a mun?ilor mi-a creat un soi de ame?eal? ?i oboseal? instantanee. Urma s? refacem un traseu pe care nu-l mai f?cusem de aproape nou? ani. Spre inima Suhardului, în sânul unui munte misterios, cu iz de tain? ?i credin?? veche, dacic?. Ca într-un îndemn de lupt? pentru onoare ne-am spus unul celuilalt: ?Spre Omu!? Nu aveam altceva de cucerit decât v?ile uneori primejdioase ?i c?r?rile, care p?reau c? nu se mai termin? sub pa?ii no?tri. Am tr?it mereu cu impresia r?t?cirii, a?a cum este firesc s? se întâmple cu orice drum care se afund? tot mai mult în carna?ia muntelui spre în?l?imi. Delimitat de Valea Diaca, Masivul Omu ocup? partea cea mai înalt? a Suhardului. Un Goliat mereu prezent ?i treaz s? te întâmpine cu duritatea rocilor ?i provocarea de a-i mângâia crestele. Este o rezerva?ie integral?, o prelungire spre est a Parcului Na?ional al Mun?ilor Rodnei. Fondul forestier al rezerva?iei las? s? se vad? amprenta predominant? a elementelor alpigene, îns? cu numeroase specii endemice, dintre care îmi amintesc cu umor de ochii ?oricelului (Saxifraga azoides) ?i gâscari?a. În tot acest peisaj, parc? desprins din ?Gr?dinile suspendate ale Semiramidei?, dar f?r? frumuse?ea s?lb?ticiei române?ti, ochii nu mai înceteaz? a c?uta în continuare mirificul ?i splendoarea. Tot aruncând cu privirea în jur dup? alte ierburi s?lbatice m-am întâlnit cu cei ?Trei fra?i p?ta?i? la un ?osp??? cu ?usturoii de munte?, înconjura?i de o rezerva?ie de plante feminine, parc? reunite la ?ez?toarea de sear?: veronica (veronica fruticane), eufrasia (euphrasia salisburgensis), bursuca, gen?iana sau vulturica (hieracium aurantiacum). Pe tot parcursul celor dou? zile petrecute fugitiv nu am reu?it s? întâlnesc nici ursul carpatin (ursus arctos) ?i nici râsul (lynx lynx) cu a lui alur? de rege nedrept??it ?i neîncoronat al faunei române?ti. Cu el m-am întâlnit, totu?i, la întoarcere, în Bucure?ti, când mi-am adus aminte de ce era s? mi se întâmple la Pârâul H?ncii, dar asta este, oricum, alt? poveste.
2015 vizualizari
|
